E 23 Noiembrie 2008, ora 18:55. Ma aflu acasa, la Alba Iulia. Scriu primul meu post important in calitate de blogger, fiind convins de ideea excelenta a distinsilor membrii de la
Dacia Jurnal.
Ma gandesc ce anume sa focalizez in acest articol de intrare in concurs...Sa stiti ca nu, nu mi-e greu deloc sa scriu. E ceva ce ma indeamna sa scriu in continuare, pentru ca am un feeling pozitiv...aud afara artificiile...da, se deschid in aceasta seara oficial serbarile dedicate Marii Uniri de la 1918 de la Alba Iulia, o zi de o importanta colosala in starea de fapt ulterioara a poporului roman. Am stat in cumpana daca sa particip sau nu la manifestare, dar vremea de afara si dorinta de a scrie acest articol m-au convins sa raman in casa, sa scriu dar sa si aud in decorul iernatic, presararea focurilor de artificii.
As vrea sa ating unul din cele 3 momente istorice majore care vor fi evocate la Brasov, in decursul a catorva zile care vor fi cu siguranta minunate. E evenimetul cel mai apropiat de sufletul meu, e momentul alaturi de care am copilarit si am crescut. Mi-as dori sa fiu acolo, la Brasov, mi-ar placea sa fiu printre fericitii participanti...
Aspecte trecute Plecand din prezent, ce m-a determinat sa scriu despre momentul 1 Decmbrie 1918: in primul rand, fiindca sunt tocmai din Alba Iulia, vreau sa rememoram impreuna momentul care acum ne produce amintirea celor 90 de la Marea Unire de la 1918, salasluita la Alba Iulia.
Marea Unire a fost realizata in straie de sarbatoare, fiind un moment de rascruce a poporului roman unificat. Cronicile relateaza ca la Alba Iulia au venit 1228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate româneşti, apoi episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizaţiilor militare şi ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele şi toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Toti au venit sa serbeze unirea Transilvaniei cu Moldova si Tara Romaneasca.
In acele momente emotionante, mari personalitati istorice ale vremii au participat, toate acestea avand un rol extrem de important:
Ştefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi,
Vasile Goldiş expune trecutul plin de suferinţe şi de glorie al naţiunii române de pretutindeni şi necesitate Unirii,
Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuieşte Unirea , iar socialistul
Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române, care se simte una cu întreg neamul românesc.
Punctul culminant l-a reprezentat citirea Rezoluţiei Unirii, de catre Vasile Goldiş: “
Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”
Astfel, la ora 12:00, in data de 1 Decembrie 1918, prin votul pozitiv unanim exprimat, avea sa se realizeze visul tuturor romanilor, visul realizat a lui Mihai Viteazu, unirea Transilvaniei cu Romania. Vechii provincii dacice ajung astfel sa formeze
Statul Naţional, Suveran, Independent, Unitar şi Indivizibil ROMÂNIA.
Aspecte prezente
Astazi, importantul eveniment al Unirii este, bineinteles, resimtit si trait altfel de catre romani. Cei tineri si foarte tineri sunt putin impresionati de desfasurarea de forte, nu doresc sa participe si sa se implice macar prin acumularea poate de noi cunostinte istorice, nemaivorbind de partea de sentimente, pentru cei care au infaptuit unirea. Sunt doar niste pasivi ai vremurilor noastre, angrenati in era internetului si a conturilor online, sunt doar niste "useri", fara sa aiba acel pragmatism national frumos. Insa, cei trecuti de tinerete, poate ca mai au un mic licar national, insa acea licarire e spre stingere...ea trebuie reaprinsa.
De zeci de ani particip la Alba Iulia, la serbarile Marii Uniri, insa simt cum se pierde, picatura cu picatura, acel simbol si respect pentru eroii nostri. Pentru albaiulieni cel putin, coteaza mai mult focurile de artificii de la ora 19:00, Te-Deumul dedicat martirilor si comemorarile eroilor romani avand participanti in special din randul istoricilor si a veteranilor de razboi. E dureros, dar e adevarat..
Nu stiu cum am putea resuscita aceasta stare bolnavicioasa de fapt, dar oricum consider ca educatia pornita din anii copilariei e poate determinanta pentru viitorul unei natiuni, asta in cazul tinerilor. Pentru toti ceilalti insa, scandalurile, coruptia si noile orientari post-revolutionare cred ca le-a dezorganizat acea simpatie nationala - pentru ei, ar trebui sa demareze poate actiuni de reinviere a spiritului national (primordial ar fi sa avem mai intai un marketing intern si nu unul extern!).
Nu doresc sa spun ca nu mai simtim nimic pentru ceea ce a reprezentat si reprezinta Unirea si pentru ceea ce este Romania, ci doar ca, o data cu trecerea anilor, fiecare an inseamna parca o departare fata de ceea ce a fost de fapt Marea Unire de la 1918. Asa ca mergand pe aceeasi logica, in acest an se implinesc 90 de ani de "indepartare" pentru multi...Dar, cine stie, poate ca timpul va ajunge sa le vindece pe toate, insa doar probabil o actiune conjugata a tuturor factorilor de decizie ar putea schimba soarta unei natiuni "adormite" patriotic.
In final, doresc doar sa va invit sa meditati pe aceasta tema si sa incercati comentarii la care va voi raspunde, cu toata placerea.
Site-ul promotor al concursului (merita vizitat!):
http://www.daciajurnal.ro
Surse pentru material:
ro.wikipedia.org
www.historia.ro
Surse pentru foto:
http://www.oron.ro
http://www.pntcd.ro
